Pentru mulți adulți, rănile lăsate de relația cu părinții nu dispar odată cu maturizarea. Critica constantă, lipsa de validare, absența emoțională sau modelele afective inconsistente pot sta la baza unor tipare relaționale disfuncționale, care se manifestă și în viața adultă. În terapie, construim împreună un spațiu sigur, în care aceste răni pot fi înțelese, procesate și integrate, sprijinind astfel reconstrucția unui sine autentic și stabil.
Dificultăți frecvent întâlnite
întâlnite în urma unui atașament nesigur sau a unei relații parentale marcate de lipsa susținerii emoționale
Îți este dificil să menții relații apropiate fără teamă de respingere, abandon sau dezamăgire.
Ai crescut cu părinți critici, indisponibili emoțional sau inconsecvenți în manifestarea afecțiunii.
Te surprinzi reacționând emoțional intens în contexte care, aparent, nu justifică răspunsul respectiv.
Ai trăit frecvent senzația că „nu ești suficient(ă)” sau că trebuie să demonstrezi mereu pentru a primi afecțiune.
Cum te poate ajuta terapia
Înveți să creezi un spațiu interior în care emoțiile vechi, poate uitate sau ignorate, sunt recunoscute, simțite și validate.
Înțelegi în profunzime modul în care relațiile din copilărie influențează alegerile tale actuale și modul de relaționare.
Înveți să stabilești granițe emoționale sănătoase, inclusiv față de familia de origine, fără a te simți vinovat(ă).
Îți redescoperi identitatea personală, separată de așteptările părinților, și o consolidezi într-un mod autentic și echilibrat.
Repere esențiale:
A reflecta asupra relației cu părinții nu anulează afecțiunea sau loialitatea față de aceștia. Din contră, recunoașterea propriilor răni emoționale este un act de responsabilitate față de sine și o etapă esențială în construirea unor relații mai sănătoase și mai autentice.
Felul în care ai învățat să te raportezi la ceilalți se formează în copilărie, ca adaptare la mediul emoțional disponibil atunci. Însă, cu sprijinul relațiilor sigure și al procesului terapeutic, acest mod de a relaționa poate fi înțeles, vindecat și transformat.
Reacțiile afective puternice la situații aparent banale pot indica răni vechi sau vulnerabilități neprocesate. În loc să le judeci sau să le respingi, încearcă să le privești ca pe porți către părți din tine care au nevoie de înțelegere și compasiune.
Lucrul cu propria istorie emoțională nu aduce doar echilibru interior, ci și șansa de a rupe tipare transmise inconștient în relațiile cu copiii sau partenerii. Conștientizarea devine astfel un act profund de asumare și reconstrucție relațională.
Povești terapeutice din cabinet
„Vreau o viață mai bună decât cea pe care au dus-o părinții mei.”
O poveste despre blocaje, neîncredere în ceilalți, regăsire și transformare.
“Cum am putut face asta? Nu merit să fiu fericită.”
De la izolare la renaștere
– Povestea lui D., din cabinet
O poveste despre anxietate și vinovăție, și despre curajul de a trăi din nou.
Refacerea legăturilor
– Povestea lui B., din cabinet
O poveste despre vinovăție și retragere, dar și despre iertare și reconectare.
“Tata îmi spunea mereu să nu plâng, că doar copiii slabi își arată emoțiile.”
