Traumele de atașament
Exercițiu terapeutic
Te invit să îți acorzi câteva momente doar pentru tine. Caută un loc liniștit, unde să te simți în siguranță și să poți respira fără grabă. Nu este nevoie să „faci bine” acest exercițiu. Nu există răspunsuri greșite. Tot ceea ce apare este important.
Așază-te confortabil și lasă-ți corpul să se odihnească în poziția în care se simte cel mai sprijinit. Poți închide ochii sau poți rămâne cu privirea moale, orientată către un punct fix.
Inspiră adânc și expiră lent de câteva ori. Permite-ți să lași lumea exterioară puțin deoparte și să cobori atenția către lumea ta interioară.
Vindecarea traumelor de atașament
Când simți că ești pregătit(ă), te invit să îți adresezi cu blândețe două întrebări:
1. “Ce simt acum?”
• Nu încerca să controlezi răspunsul. Lasă-l să apară.
• Poate simți o emoție clară, cum ar fi tristețe, frustrare, singurătate sau poate doar o senzație vagă de tensiune sau neliniște. Este în regulă. Orice simți are un motiv să fie acolo.
• Rostește în gând sau scrie pe o hârtie ceea ce simți, fără să corectezi sau să minimizezi.
2. “De ce am nevoie acum?”
• Întreabă-te apoi: „Ce aș avea nevoie în acest moment, pentru a mă simți puțin mai bine sau mai în siguranță?”
• Poate ai nevoie de liniște, de susținere, de odihnă, de a fi ascultat(ă), sau poate pur și simplu de a ți se valida ceea ce simți.
• Nu analiza prea mult. Permite-ți să răspunzi instinctiv, cu sinceritate.
Observă!
Este posibil ca, pentru o clipă, să întâmpini dificultăți în a identifica ceea ce simți sau ceea ce ai nevoie. De asemenea, pot apărea reacții emoționale secundare, precum vinovăția sau îndoiala cu privire la dreptul tău de a avea nevoi emoționale.
Dacă observi aceste reacții, acordă-ți un moment de respirație conștientă și reamintește-ți:
A avea nevoi nu reprezintă o slăbiciune, iar trăirea emoțiilor nu indică o eroare personală. Nevoile și emoțiile sunt manifestări firești ale condiției umane și constituie o parte esențială a echilibrului psihologic.
Când ai răspuns la aceste două întrebări, îți propun să închei exercițiul alegând un gest concret de grijă față de tine, adaptat la ceea ce ai descoperit în acest proces de autoexplorare.
Poate fi, de exemplu:
• Să îți acorzi 10 minute de pauză, fără a te simți vinovat(ă);
• Să refuzi, cu respect față de tine și de ceilalți, o solicitare care te suprasolicită;
• Să îți vorbești cu blândețe în fața unei situații dificile, în loc să te autocritici;
• Să te oprești înainte de a reacționa automat și să îți acorzi timp pentru a-ți asculta propriile emoții și nevoi.
Chiar și cel mai mic gest de respect față de propriile trăiri susține, pas cu pas, reconstrucția unui sentiment interior de siguranță, autonomie și validare personală.
De ce este important acest exercițiu?
Atunci când ai crescut într-un mediu în care nevoile emoționale au fost ignorate, minimalizate sau condiționate, ai putut învăța că pentru a fi acceptat(ă) trebuie să îți suprimi propriile trăiri sau să te adaptezi constant la așteptările altora.
Acest exercițiu îți oferă oportunitatea de a începe să reconstruiești, în mod conștient și blând, un spațiu interior în care emoțiile tale să fie recunoscute, nevoile tale să fie validate și existența ta să fie valorizată.
Mai multe astfel de exerciții și tehnici terapeutice le putem face împreună în cadrul unui proces terapeutic complet. Te invit la o discuție inițială!
