Ce este trauma?
Trauma reprezintă un răspuns psihologic profund la evenimente percepute ca fiind amenințătoare, dureroase sau copleșitoare, care depășesc capacitatea individuală de a face față în mod adaptativ.
Aceasta poate fi declanșată de un singur eveniment intens, de expunerea repetată la stres sever sau de experiențe interpersonale marcate de abuz, neglijare sau nesiguranță emoțională.
Trauma are un impact complex asupra funcționării psihice, emoționale și somatice, iar efectele ei pot varia de la reacții imediate de stres acut până la manifestări de lungă durată, care afectează autoreglarea, imaginea de sine și relațiile.
Reacția la traumă este subiectivă și influențată de contextul de viață, resursele personale și istoricul individual.
Traumă acută
Se referă la răspunsul emoțional la un eveniment traumatic singular, cu intensitate ridicată, care apare brusc și amenință siguranța fizică sau psihologică a individului. Exemple includ:
- Accidente rutiere sau industriale
- Dezastre naturale (ex. cutremure, inundații)
- Agresiuni fizice, abuz sexual sau alte forme de violență interpersonală
- Reacțiile frecvente includ șoc, anxietate, confuzie, retragere emoțională sau negare.
Simptome fizice:
- Tensiune musculară crescută;
- Palpitații, dificultăți de respirație;
- Tulburări de somn (insomnie, coșmaruri);
- Stări de oboseală intensă, chiar și după odihnă.
Simptome emoționale:
- Frică intensă, panică sau stare de șoc;
- Sentimente de neputință, dezorientare;
- Anxietate crescută în legătură cu evenimentul trait;
- Dificultăți de reglare a emoțiilor (ex: iritabilitate, reacții disproporționate).
Simptome comportamentale:
- Evitarea locurilor sau situațiilor asociate cu trauma;
- Retragere socială sau izolare;
- Hipervigilență și reacții de start exagerate;
Traumă cronică
Se dezvoltă ca urmare a expunerii repetate sau prelungite la factori de stres severi și persistenti.
Exemple includ:
- Violență domestică continuă
- Afecțiuni medicale grave și de lungă durată
- Bullying, hărțuire sau medii abuzive constante
- Trauma cronică poate avea efecte cumulative, ducând la tulburări afective, dificultăți în reglarea emoțională și simptome posttraumatice cu debut tardiv.
Simptome fizice:
- Somatizări persistente (dureri de cap, probleme gastrointestinale);
- Perturbări ale somnului pe termen lung;
- Scăderea apetitului sau alimentație compulsivă;
- Disreglări ale sistemului nervos autonom (oboseală cronică, tensiune constantă).
Simptome emoționale:
- Sentiment de neajutorare în fața stresului;
- Apatie, anhedonie (pierderea interesului pentru activități anterior plăcute);
- Fluctuații frecvente ale dispoziției;
- Nivel ridicat de anxietate generalizată sau depresie.
Simptome comportamentale:
- Dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale;
- Reacții exagerate la situații banale (hipersensibilitate la respingere sau critică);
- Comportamente de evitare sau dependență (ex: evitarea conflictelor, consum de substanțe);
- Dificultăți în menținerea rutinei zilnice sau a angajamentelor.
Traumă complexă
Implică expunerea repetată și prelungită la evenimente traumatice, în special de natură interpersonală (precum abuzul emoțional, fizic sau sexual și neglijența în copilărie). Aceasta are un impact profund asupra dezvoltării psihologice, influențând capacitatea de autoreglare, formarea identității și calitatea relațiilor interpersonale.
Simptome fizice:
- Simptome somatice cronice inexplicabile medical;
- Dereglări ale somnului persistente și rezistente la intervenții uzuale;
Simptome emoționale:
- Sentimente de gol interior, rușine toxică sau autoînvinovățire;
- Instabilitate emoțională și dificultăți în identificarea emoțiilor propria;
- Trăiri frecvente de deconectare sau disociere;
- Senzația de lipsă a identității.
Simptome comportamentale:
- Dificultăți în stabilirea și menținerea limitelor personale;
- Tipare relaționale disfuncționale (ex: atragerea relațiilor abuzive sau evitante);
- Comportamente auto-distructive sau impulsive;
- Repetarea involuntară a dinamicilor traumatice în contexte noi.
Traumă secundară
Se manifestă atunci când o persoană dezvoltă simptome asociate traumei în urma unei expuneri indirecte, de obicei prin relaționarea empatică cu o persoană care a trăit un eveniment traumatic. Este frecvent întâlnită în rândul profesioniștilor din domenii de îngrijire (medici, psihologi, asistenți sociali), precum și în cadrul familial apropiat.
Simptome fizice:
- Epuizare fizică persistentă;
- Tulburări ale somnului și tensiune corporală constantă;
- Scăderea imunității și apariția frecventă a simptomelor de boală.
Simptome emoționale:
- Copleșire emoțională în fața suferinței celuilalt;
- Apatie, sentiment de inutilitate sau vinovăție pentru propria „neputință”;
- Irritabilitate sau sensibilitate afectivă crescută.
Simptome comportamentale:
- Suprainvestirea în rolul de ajutor, în detrimentul propriei sănătăți psihice;
- Dificultăți de deconectare de la suferința celorlalți;
- Neglijarea propriilor nevoi.
Traumă transgenerațională
Reprezintă transmiterea, la nivel psihologic, a efectelor traumei de la o generație la alta. Este întâlnită frecvent în familii sau comunități care au trecut prin evenimente colective majore, precum războaie, migrație forțată, opresiune sistemică sau persecuții. Aceasta influențează inconștient dinamica familială, modele de atașament și percepția asupra lumii.
Simptome fizice:
- Simptome psihosomatice transmise inconștient în cadrul familial;
- Tulburări de somn sau alimentație fără cauze actuale evidente;
- Răspunsuri fiziologice disproporționate la stimuli percepuți ca amenințători.
Simptome emoționale:
- Anxietate difuză sau depresie fără o cauză identificabilă în present;
- Sentimente de rușine, vinovăție sau frică moștenite din narative familiale;
- Confuzie identitară și dificultăți în diferențierea de modelul familial.
Simptome comportamentale:
- Repetarea inconștientă a tiparelor familiale disfuncționale;
- Dificultăți în dezvoltarea autonomiei emoționale;
- Rigiditate în raport cu schimbarea sau cu normele externe sistemului familial.
Traumă medicală
Se referă la reacțiile psihologice disfuncționale apărute în urma unor experiențe medicale percepute ca invazive, dureroase sau lipsite de control (ex. intervenții chirurgicale, internări repetate, diagnostice severe). Poate genera anxietate anticipatorie, fobii legate de instituțiile medicale sau evitarea îngrijirii de specialitate.
Simptome fizice:
- Reacții somatice intense la stimuli medicali (mirosuri, halate, sunete);
- Tahicardie, greață, tremor în contexte asociate sistemului medical;
- Anxietate anticipatorie înaintea controalelor medicale.
Simptome emoționale:
- Frică intensă față de proceduri, personal medical sau instituții sanitare;
- Sentiment de pierdere a controlului și vulnerabilitate extremă;
- Reexperimentarea traumatică a intervenției (flashbackuri, coșmaruri).
Simptome comportamentale:
- Evitarea consulturilor medicale, chiar și în situații care necesită intervenție;
- Hipervigilență față de semnele corporale sau simptome minore;
- Comportamente compulsive de verificare sau autosupraveghere.
Cum te pot ajuta?
Stima de sine scăzută nu apare brusc și nici întâmplător. De cele mai multe ori, ea se formează în timp, ca urmare a unor experiențe repetitive de respingere, critică, comparații dureroase sau absența sprijinului emoțional. Aceste trăiri au putut transmite, în mod direct sau subtil, mesajul că „nu ești suficient(ă) așa cum ești”. În spațiul nostru de lucru, te însoțesc cu răbdare și respect în procesul de explorare a acestor influențe: cum au luat naștere convingerile negative despre tine, cum s-au fixat în care te percepi și te raportezi la tine, acestea pot fi, treptat, înțelese și transformate. Această conștientizare devine temelia pe care poți construi o relație mai blândă, mai realistă și mai solidă cu tine însuți.
Ca psiholog clinician și psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală, îți ofer un cadru structurat, dar flexibil, bazat pe metode validate științific, pentru susținerea procesului de reconstrucție a imaginii de sine. Intervenția nu urmează o formulă standardizată, ci este adaptată în funcție de experiențele tale de viață, de resursele emoționale disponibile și de ritmul propriu de procesare. Construim împreună un plan terapeutic centrat pe obiective clare, precum identificarea și restructurarea convingerilor negative despre propria persoană, recunoașterea resurselor personale, consolidarea progreselor și dezvoltarea auto-compasiunii. Intervenția include tehnici validate științific, orientate spre modificarea tiparelor de gândire disfuncțională și cultivarea unei relații interioare realiste și stabile. Întregul proces se desfășoară într-un ritm respectuos față de limitele și nevoile tale, sprijinindu-te activ în formarea unei imagini de sine mai echilibrate și adaptate realității.
Cadrul terapeutic este un spațiu în care poți aduce ceea ce trăiești — fie că este clar formulat, confuz, contradictoriu sau dificil de exprimat. Aici, nu există presiunea de a avea răspunsuri sau de a te încadra într-un anumit tipar. Exprimarea emoțiilor, a îndoielilor sau a temerilor este întâmpinată cu empatie și respect. Spațiul terapeutic oferă susținere pentru a putea tolera și înțelege treptat propriile trăiri, într-un ritm care îți respectă limitele. Scopul nu este să eliminăm disconfortul cu orice preț, ci să construim împreună un cadru de siguranță din care să poți explora și integra ceea ce simți.
Povești terapeutice din cabinet
“Nu știu dacă te vei descurca, dar nu avem altă opțiune.”
De la haos la echilibru
– Povestea lui V., din cabinet
O poveste despre furie, vinovăție și despre curajul de a te reconstrui.
“Cum am putut face asta? Nu merit să fiu fericită.”
De la izolare la renaștere
– Povestea lui D., din cabinet
O poveste despre anxietate și vinovăție, și despre curajul de a trăi din nou.
Cum funcționează?
1. Programezi o discuție
O discuție inițială nu înseamnă o decizie. Este doar un prim pas către transformarea ta.
2. Te contactez personal
Avem o discuție inițială relaxată în care îți înțeleg nevoile terapeutice și decidem împreună cum te pot ajuta.
3. Începem terapia
Atunci când ești pregătit, începem terapia. Stabilim împreună când putem începe și care sunt primii pași.
Durată Ședință
Cum se desfășoară?
Ce spun clienții despre mine
Întrebări frecvente
Ce este psihoterapia?
Psihoterapia este o călătorie de descoperire și vindecare, facilitată de un psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Pentru a te ajuta să obții o schimbare durabilă, care să se potrivească gamei largi de nevoi cu care te confrunți, psihoterapeutul combină o varietate de tehnici și instrumente de lucru validate științific și orientate către un progres măsurabil, oferindu-ți resurse pentru a depăși obstacolele și a te dezvolta personal.
Cine poate beneficia de psihoterapie?
Psihoterapia este benefică atât în situații specifice precum tulburări de anxietate, depresie, tulburări alimentare, dificultăți relaționale, de gestionare a emoțiilor sau a furiei, cât și în cazul celor care își doresc să inițieze un demers de auto-cunoaștere.
Ce tipuri de problematici pot fi rezolvate prin psihoterapie?
Psihoterapia poate fi optimă pentru o gama largă de problematici inclusiv:
• Dificultăți de relaționare, adaptare, de luare a deciziilor
• Dificultăți sociale cauzate de orientarea sexuală
• Dificultăți de gestionare a furiei
• Dificultăți de adaptare la schimbări majore
• Dezvoltare personală și creștere emoțională
• Experiențe traumatice (violență domestică, abuz sexual, accidente etc.)
• Pierderi (despărțiri, dezamăgiri, eșecuri financiare, doliul prelungit ca urmare a pierderii unei persoane dragi etc.)
• Tulburări de anxietate
• Tulburări depresive
• Tulburări de tip alimentar
• Tulburări de personalitate
• Stimă de sine redusă
Tipuri de psihoterapie
Există o diversitate de abordări terapeutice, adaptate nevoilor individuale. Câteva exemple includ:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie având rezultate validate științific, astfel gândurile, sentimentele și comportamentele sunt strâns interconectate și pot influența starea de bine a unei persoane.
Terapia comportamentală dialectică (DBT): Se concentrează pe dezvoltarea abilităților de reglare emoțională.
Terapia emoțional-centrată (TT): Se concentrează pe analiza și înțelegerea relațiilor interpersonale, dar și a comportamentelor.
Cât costă o ședința de psihoterapie?
Costul variază în funcție de experiența psihoterapeutului, locația cabinetului și durata ședinței. Informați-vă telefonic sau online pentru a obține o estimare exactă.
Câte ședințe de psihoterapie sunt necesare?
Numărul de ședințe variază semnificativ. Depinde de situațiile abordate, obiectivele stabilite, progresul individual și alți factori.
Cât durează o ședința de psihoterapie?
O ședință durează de obicei 60 de minute, dar poate varia în funcție de tipul de terapie și nevoile specifice ale clientului.
Ce se întâmplă în timpul unei ședințe de psihoterapie?
Într-un spațiu sigur și confidențial, vei explora cu psihoterapeutul problemele cu care te confrunți. Vei discuta despre emoții, gânduri și comportamente, descoperind noi perspective și strategii de coping. Psihoterapeutul va utiliza diverse metode adaptate nevoilor tale.
Există confidențialitate în psihoterapie?
Da, confidențialitatea este esențială în psihoterapie. Tot ce se discuta în cadrul ședințelor este confidențial și nu poate fi divulgat nimănui fără acordul clientului.
Există efecte secundare ale psihoterapiei?
Psihoterapia este o metodă sigură, dar pot apărea temporar disconfort emoțional sau reacții la anumite tehnici. Este important să comunici deschis cu psihoterapeutul pentru a gestiona eficient orice efect secundar.
Cum pot ști dacă psihoterapia funcționează?
Ce pot face pentru a obține maximum de beneficii din psihoterapie?
Pentru a obține maximum de beneficii din psihoterapie, este recomandat să:
• Fii implicat activ în terapie
• Respecți programul ședințelor
• Fii sincer cu psihoterapeutul
• Aplică tehnicile învățate în terapie și în viața de zi cu zi
Ce se întâmplă după terminarea terapiei?
Finalizarea terapiei nu este un sfârșit, ci un nou început. Ai dobândit resurse și strategii pentru a gestiona problemele cu care te confruntai și pentru a te dezvolta personal. Este important să continui să aplici ce ai învățat în terapie și să menții un stil de viață sănătos. De asemenea, poți apela la sesiuni de follow-up periodice pentru a te asigura că progresezi pe calea cea bună.
Mă voi simți mai rău înainte de a mă simți mai bine?
Este posibil să experimentezi un disconfort emoțional temporar la începutul terapiei, pe măsură ce explorezi problematici dificile. Pe termen lung, psihoterapia te va ajuta să îți îmbunătățești starea de bine.
Trebuie să-i spun psihoterapeutului totul despre mine?
Nu este necesar să-i spui psihoterapeutului totul despre ține. Cu toate acestea, este important să fii sincer cu psihoterapeutul tău pentru a beneficia la maximum de terapie.
