Eliberarea din labirintul fricii
Povestea lui G., din cabinet
Cine este G.?
G., un tânăr de 34 de ani, a intrat în terapie după ani de luptă cu ipohondria și stări de anxietate accentuate. Totul a început cu un episod aparent banal: o durere în piept care a apărut pe neașteptate într-o dimineață aglomerată la birou. Convins că era vorba despre un atac de cord, G. a fugit la camera de gardă, unde medicii l-au asigurat, după investigații amănunțite, că era perfect sănătos. Totuși, acest episod a declanșat un cerc vicios de frică și îndoială care avea să îi afecteze profund viața.
În lunile care au urmat, G. a început să își monitorizeze obsesiv corpul, interpretând orice senzație – o înțepătură, o amețeală sau un mic disconfort – drept semnul unei boli grave. Consultațiile medicale deveniseră un ritual frecvent, iar liniștea oferită de rezultatele normale dura doar câteva zile, până la apariția unei noi senzații. Acest ciclu al fricii îl transformase într-o umbră a persoanei care fusese odată.
Cu ce provocări
a intrat în cabinet?
• Ipohondrie
• Comportamente compulsive
• Anexietate excesivă
• Stagnare profesională
• Retragere socială
• Sentiment de rușine
Care au fost reușitele
în urma procesului terapeutic?
• Restructurarea gândurilor disfuncționale legate de sănătate
• Reducerea comportamentelor compulsive
• Normalizarea reacțiilor fiziologice
• Controlului asupra propriei vieți emoționale și sociale
• Reintegrarea în activități de grup
• Regăsirea bucuriei și echilibrului prin acceptarea emoțiilor
Cum a reușit G. toate aceste lucruri?
G. și procesul lui de transformare
Rănile copilăriei
Explorând povestea lui G. în terapie, am descoperit că teama de boală își avea rădăcinile în experiențele din copilărie. Crescuse într-o familie în care sănătatea era tratată cu o grijă excesivă, alimentată de anxietățile mamei, care vedea în orice situație o potențială amenințare. Fraze precum „Dacă nu ai grijă, te vei îmbolnăvi” sau „Nu face asta, altfel vei păți ceva grav” erau o constantă în viața sa.
Un moment marcant din copilăria lui G. a fost moartea subită a unchiului său din cauza unui infarct. La doar 12 ani, G. a fost martor la haosul și suferința care au urmat, întărindu-i percepția fragilității sănătății. În loc să fie ghidat să proceseze această pierdere, G. a internalizat mesajul că sănătatea trebuie monitorizată și controlată în permanență. Astfel, frica de boală s-a instalat adânc, devenind un element constant în viața sa.
Punctul de cotitură
Anii de ipohondrie l-au afectat profund. Relațiile sociale s-au deteriorat, cariera lui stagna, iar oboseala mentală devenise insuportabilă. Momentul de cotitură a venit când, într-o zi, partenera lui i-a spus ferm: „G., nu mai ești tu. Viața noastră gravitează în jurul fricilor tale. Ai nevoie de ajutor.”
Aceste cuvinte, deși dureroase, l-au făcut să realizeze cât de mult îl afectaseră temerile lui. Cu ezitare, dar motivat de dorința de a-și recâștiga controlul asupra vieții, G. a decis să înceapă terapia. Prima ședință a fost marcată de scepticism și rușine. „Chiar poate terapia să mă ajute? Dacă toate temerile mele sunt reale?” își exprima îndoielile. Totuși, dorința de a depăși această etapă a fost mai puternică decât frica.
Procesul terapeutic:
Intervenția terapeutică a avut ca scop principal identificarea și restructurarea gândurilor automate disfuncționale. G. a fost ajutat să recunoască modul în care interpretările sale catastrofice – precum „Această durere în piept înseamnă un atac de cord” – alimentau anxietatea și îi perpetuau comportamentele compulsive, precum verificările frecvente și căutarea obsesivă de informații medicale.
Un aspect crucial al terapiei a fost normalizarea senzațiilor corporale. Prin tehnici de mindfulness și psihoeducație, G. a învățat să își observe corpul fără panică, conștientizând că majoritatea senzațiilor fizice sunt normale și trecătoare.
În paralel, am lucrat pe rezistența la verificări compulsive, încurajându-l să tolereze disconfortul fără a căuta confirmări externe. Acest proces a fost dificil la început, dar treptat, G. a descoperit că anxietatea se reducea de la sine în absența acestor comportamente.
Terapia a abordat, de asemenea, explorarea emoțiilor profunde care alimentau frica de boală. G. a realizat că această teamă era strâns legată de anxietatea legată de pierdere și de nevoia intensă de a controla aspecte ale vieții care, în mod natural, sunt imprevizibile. Prin tehnici de acceptare și reîncadrare cognitivă, a învățat să accepte incertitudinea ca parte a vieții și să gestioneze anxietatea într-un mod mai echilibrat și adaptativ.
Schimbarea
După un an și jumătate de terapie, G. a înregistrat o transformare semnificativă. Deși fricile legate de sănătate nu au dispărut complet, ele nu mai dețin controlul asupra vieții lui. G. a învățat să își gestioneze gândurile și emoțiile, ceea ce i-a permis să își reconstruiască relațiile și să își regândească prioritățile.
Un moment emblematic al transformării a fost decizia de a participa la o călătorie cu prietenii, lăsând în urmă trusa medicală pe care o purtase obsesiv în ultimii ani. Acest gest, deși aparent minor, a simbolizat o desprindere semnificativă de tiparele compulsive și a marcat un progres esențial în recâștigarea echilibrului psihologic.
În prezent, G. trăiește o viață mai echilibrată și împlinită. Fricile încă apar uneori, dar nu mai sunt dominante. G. a învățat să își accepte limitele și să trăiască cu mai multă încredere și bucurie, fără să mai fie prizonierul propriilor temeri.
Terapia nu doar că i-a oferit instrumentele necesare pentru a-și gestiona anxietatea, ci i-a redat și libertatea de a se bucura de viață fără să fie copleșit de gânduri catastrofice.
Urmărește video
Durata 03:28m
Dacă te regăsești în povestea lui G., mi-ar plăcea să te ajut.
Cum funcționează?
1. Programezi o discuție
O discuție inițială nu înseamnă o decizie. Este doar un prim pas către transformarea ta.
2. Te contactez personal
Avem o discuție inițială relaxată în care îți înțeleg nevoile terapeutice și decidem împreună cum te pot ajuta.
3. Începem terapia
Atunci când ești pregătit, începem terapia. Stabilim împreună când putem începe și care sunt primii pași.
