Creșterea încrederii în sine și a autonomiei personale
Încrederea în sine nu este un dat, ci o construcție care se formează treptat, prin experiențe de viață și prin modul în care am fost văzuți, validați sau invalidați de-a lungul timpului. Când imaginea de sine este distorsionată de rușine, frică sau neîncredere, ne putem simți blocați, dependenți de aprobarea celorlalți sau incapabili să facem alegeri autentice. În terapie, explorăm împreună rădăcinile acestor convingeri și sprijinim dezvoltarea unei relații sănătoase cu propria persoană, bazată pe claritate, respect și autonomie emoțională.
Dificultăți frecvent întâlnite:
Simți frecvent că nu ești suficient(ă), indiferent de cât te străduiești sau ce reușești.
Ai dificultăți în a spune „nu” sau te temi că îi vei dezamăgi pe ceilalți dacă îți exprimi nevoile.
Îți este greu să iei decizii fără aprobarea sau validarea celorlalți.
Ești foarte critic(ă) cu tine și ai tendința de a te compara constant cu alte persoane.
Cum te poate sprijini procesul terapeutic:
Dezvolți capacitatea de a identifica și de a modula vocea criticii interioare, înlocuind-o treptat cu un dialog intern bazat pe autocompasiune și evaluare realistă de sine.
Explorezi originile convingerilor negative despre sine, formate adesea în relații timpurii disfuncționale, și lucrezi la restructurarea lor cognitivă într-o manieră care susține dezvoltarea personală și autoreglarea emoțională.
Consolidezi încrederea în propria capacitate de a lua decizii, congruente cu nevoile, valorile și obiectivele personale, într-un cadru securizant.
Dezvolți o imagine de sine coerentă și stabilă, ancorată în realitatea prezentă și susținută de experiențe relaționale validate și transformatoare din cadrul procesului terapeutic, în locul convingerilor distorsionate și internalizate în trecut.
Repere esențiale:
Așteptarea unui moment în care încrederea va apărea spontan înainte de a acționa constituie adesea un mecanism de evitare. În realitate, încrederea se construiește gradual, prin expunere repetată la situații provocatoare.
Autonomia se exprimă prin luarea deciziilor în acord cu propriile nevoi, valori și obiective, fără a exclude conectarea cu ceilalți. Relațiile sănătoase susțin autonomia prin validare și spațiu pentru exprimare personală, nu prin control sau dependență.
Deși poate fi confundată cu responsabilitatea sau perfecționismul, autocritica este frecvent un simptom al unui context de dezvoltare în care acceptarea necondiționată a lipsit. Procesul terapeutic facilitează transformarea acestei voci interioare prin cultivarea compasiunii de sine și restructurarea convingerilor dezadaptative.
Tendința de a te raporta constant la performanțele, alegerile sau parcursul celorlalți afectează percepția asupra propriei valori și limitează capacitatea de autoevaluare realistă. În absența unei ancorări în propriile nevoi, imaginea de sine devine vulnerabilă la distorsiuni. Procesul de reconectare cu identitatea personală susține dezvoltarea unei relații mai echilibrate cu sinele și promovează sănătatea emoțională.
Povești terapeutice din cabinet
“Nu știu dacă te vei descurca, dar nu avem altă opțiune.”
De la haos la echilibru
– Povestea lui V., din cabinet
O poveste despre furie, vinovăție și despre curajul de a te reconstrui.
„Mă uit la mine acum și nu-mi vine să cred cât de mult m-am schimbat”
De la iluzie la libertate
– Povestea lui R., din cabinet
O poveste despre furie, comportamente compulsive și câștigarea echilibrului interior.
Drumul către încredere și echilibru
– Povestea lui M., din cabinet
O poveste despre blocaje, neîncredere în ceilalți, regăsire și transformare.
”Vreau o viață mai bună decât cea pe care au dus-o părinții mei.”
