Ce înseamnă un terapeut acreditat în România?

Ce înseamnă un terapeut acreditat în România?

 

Există momente în viață în care ajungem să căutăm ajutor nu pentru că am renunțat la noi, ci pentru că, pentru prima dată după mult timp, alegem să nu mai purtăm singuri ceea ce ne apasă.

Poate este o relație în care te-ai pierdut încercând să fii suficient pentru celălalt. Poate este teama de abandon care apare de fiecare dată când cineva se apropie prea mult, sau golul acela cunoscut, foamea de iubire care pare să nu se astâmpere indiferent cât de mult primești. În astfel de momente apare o întrebare firească: la cine merg?

terapeut acreditat

Este o întrebare care ascunde o alegere profundă. Pentru că atunci când începi psihoterapia nu alegi doar un serviciu, ci omul căruia îi vei încredința părțile din tine pe care poate nici tu nu le-ai privit până acum cu adevărat. Vulnerabilitatea nu este un lucru pe care îl oferim oricui. Ea are nevoie de un spațiu sigur pentru a putea exista.

Internetul a făcut informația mai accesibilă ca niciodată. O căutare rapidă îți poate afișa sute de psihologi, psihoterapeuți sau alți profesioniști ai dezvoltării personale, mulți dintre ei convingători, unii chiar populari. Dar popularitatea și competența nu sunt același lucru. În psihoterapie, ceea ce creează siguranță nu este numărul urmăritorilor, ci existența unui cadru profesional construit în ani de pregătire, responsabilitate și etică.

Ce înseamnă, concret, un terapeut acreditat

În România, psihoterapia este practicată predominant de psihologi cu drept de liberă practică, formați suplimentar într-o metodă de psihoterapie și atestați pentru a desfășura această activitate, în condițiile prevăzute de lege, dar și de medici psihiatri care urmează, la rândul lor, o formare psihoterapeutică specifică. Dincolo de formularea juridică, ideea este simplă: persoana din fața ta nu și-a construit competența exclusiv din experiențe personale sau interes pentru psihologie, ci a trecut printr-un parcurs de formare verificabil, cu pregătire teoretică și practică, supervizare profesională și evaluări succesive, o traiectorie care continuă și după obținerea dreptului de liberă practică.

Poate că este util să privim lucrurile așa cum privim și medicina. Rareori ne întrebăm dacă medicul din fața noastră și-a învățat profesia din cărți citite acasă. Presupunem, firesc, că în spatele consultației există ani de studiu și examene. În psihoterapie funcționează aceeași logică, nu pentru că diploma garantează potrivirea cu fiecare om, ci pentru că oferă primul nivel de siguranță de care orice relație terapeutică are nevoie.

Psiholog, psihoterapeut sau coach: nu sunt sinonime

În România, majoritatea psihoterapeuților provin din rândul psihologilor, dar nu orice psiholog practică psihoterapia. Facultatea de psihologie oferă baza științifică a înțelegerii funcționării psihice, însă pentru a conduce procese terapeutice este nevoie de o formare suplimentară, de mai mulți ani, într-o școală de psihoterapie recunoscută, cu practică supervizată. În plus, în cadrul Colegiului Psihologilor din România, activitatea profesională este organizată pe trepte succesive de specializare: practicant, specialist și principal, fiecare presupunând un număr minim de ore de practică supervizată și de formare continuă. Este o diferență asemănătoare celei dintre absolvirea Facultății de Medicină și specializarea ulterioară, urmată de rezidențiat.

Psihiatrul, la rândul lui, este medic: poate diagnostica și prescrie tratament medicamentos, lucru pe care psihoterapeutul nu îl face. Unii psihiatri urmează, suplimentar, o formare în psihoterapie și pot astfel combina cele două tipuri de intervenție. În multe situații, cele două profesii colaborează, iar decizia de a combina tratamentul medicamentos cu psihoterapia se ia întotdeauna în funcție de evaluarea clinică, nu după reguli generale. Coachingul și consilierea de dezvoltare personală pot avea, la rândul lor, un rol valoros în contexte specifice, dar nu se adresează suferinței psihologice propriu-zise, traumelor, tiparelor relaționale repetitive sau rănilor de atașament, care rămân domeniul psihoterapiei.

Acreditarea este necesară, dar nu este suficientă

Acreditarea nu spune că un terapeut este cel mai bun sau că este potrivit pentru orice persoană. Nu spune că schimbarea va fi rapidă sau lipsită de momente dificile. Ea oferă cadrul, dar ceea ce transformă acest cadru într-o experiență terapeutică profundă este relația care începe să se construiască între terapeut și client, iar cercetarea din ultimele decenii confirmă tot mai clar acest lucru: indiferent de orientarea terapeutică, unul dintre cei mai puternici predictori ai succesului rămâne calitatea alianței terapeutice.

Această legătură devine limpede dacă privim mai atent: multe dintre rănile noastre s-au format tot în relații, în cele în care nu ne-am simțit văzuți sau în care apropierea a fost însoțită de teamă și de critică. De aceea, schimbarea profundă apare adesea într-o relație diferită, una în care nu trebuie să demonstrezi că meriți să fii ascultat.

Lucrez de ani buni tiparele relaționale care se repetă indiferent de partener, teama de abandon, nevoia de a fi «suficient» pentru celălalt, dificultatea de a-ți susține limitele fără vinovăție. Formarea mea include atât psihologie clinică, cât și psihoterapie, iar direcțiile principale în care lucrez sunt Terapia Schemelor și Terapia cognitiv-comportamentală. Terapia Schemelor pornește chiar de la această premisă: că tiparele dureroase din prezent au rădăcini în nevoi emoționale neîntâmpinate din copilărie, și că ele pot fi înțelese, numite și, treptat, rescrise, nu doar prin conversație, ci prin tehnici precum imagery rescripting și lucrul cu modurile schemelor, alături de instrumente de evaluare, care ajută la conturarea tiparului tău specific încă din primele ședințe. Terapia cognitiv-comportamentală completează acest demers prin lucrul concret cu gândurile și comportamentele care întrețin tiparul în viața de zi cu zi.

Cum verifici, concret, dacă terapeutul ales este acreditat

Este firesc să întrebi ce formare are, în ce orientare lucrează și dacă deține drept de liberă practică. Un profesionist autentic nu va privi aceste întrebări ca pe o neîncredere, ci ca parte din responsabilitatea unei persoane care își dorește un proces informat. În România, psihologii cu drept de liberă practică sunt înscriși în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, registru public, gestionat de Colegiul Psihologilor din România. Este suficient să cauți numele complet al terapeutului pentru a vedea treapta lui de specializare, specialitatea atestată, psihologie clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie, și statutul curent al dreptului de liberă practică. Dacă numele nu apare în registru sau statutul este suspendat, este un semnal pe care merită să îl iei în serios. Aceeași rigoare stă și în spatele Codului deontologic al profesiei de psiholog, care stabilește limitele etice ale relației terapeutice și pe care orice terapeut acreditat este obligat să îl respecte.

Dar există și o verificare mai importantă decât atât, cea din primele întâlniri. Îți explică cum lucrează sau presupune că trebuie să ai încredere fără întrebări? Îți vorbește despre proces realist sau promite schimbări spectaculoase într-un timp foarte scurt? Îți oferă spațiu să alegi sau încearcă să decidă în locul tău? Aceste lucruri nu apar pe nicio diplomă. Se descoperă în felul în care terapeutul construiește relația cu tine.

O alegere despre siguranță, nu despre perfecțiune

Poate că întrebarea care te apropie cel mai mult de alegerea potrivită nu este «cine este cel mai bun specialist», ci «cu cine voi putea construi o relație în care să mă simt suficient de în siguranță încât să fiu autentic». Acreditarea reprezintă începutul acestui răspuns: certitudinea că omul din fața ta și-a construit competența într-un cadru profesional riguros și că lucrează după standarde etice menite să protejeze tocmai ceea ce este mai fragil în întâlnirea terapeutică, încrederea.

Dacă recunoști în tine acest tipar, foamea de a fi suficient pentru celălalt, teama de a fi părăsit, oboseala de a repeta aceleași dinamici în relații diferite, poți afla mai multe despre felul în care lucrez pe terapiedebine.ro sau poți programa direct o primă ședință de evaluare, în care vom clarifica împreună tiparul tău și pașii următori.